• Home
• Get Started
• What Is Restaking

Ce este restaking?

Restaking-ul permite validatorilor să utilizeze criptomoneda mizată pe mai multe protocoale simultan, sporind potențialul de recompensă și îmbunătățind securitatea și scalabilitatea în cadrul ecosistemului blockchain. Acest articol oferă o prezentare generală a restaking-ului, acoperind legătura sa cu staking-ul și proof-of-stake (PoS), mecanica restaking-ului, tipurile de restaking și avantajele, dezavantajele și riscurile asociate.

Utilizați aplicația Bitcoin.com Wallet multichain, de încredere pentru milioane de utilizatori, pentru a trimite, primi, cumpăra, vinde, tranzacționa, utiliza și gestiona în siguranță și cu ușurință Bitcoin (BTC), Bitcoin Cash (BCH), Ether (ETH) și cele mai populare criptomonede, inclusiv token-uri ERC-20 pe Ethereum, Polygon, Avalanche și BNB Smart Chain. Puteți folosi aplicația Bitcoin.com Wallet pentru a interacționa în siguranță cu protocoalele de restaking.

Ce este restaking-ul?

O apariție comună în lumea în rapidă evoluție a tehnologiei blockchain este dezvoltarea de noi mecanisme și protocoale care îmbunătățesc eficiența și securitatea proiectelor cripto existente și viitoare. Când proiectele care folosesc aceste mecanisme sau protocoale noi reușesc, întregul ecosistem cripto beneficiază, nu doar proiectele individuale. Un astfel de mecanism inovator este restaking-ul, utilizarea activelor blockchain pentru a securiza alte aplicații.

Conceptul de restaking introduce o modalitate revoluționară pentru oameni de a utiliza criptomoneda lor efectivă în diverse protocoale simultan. Aceasta nu doar că sporește potențialul de recompensă, dar îmbunătățește semnificativ securitatea și scalabilitatea rețelelor blockchain, beneficiind întregul ecosistem cripto.

Staking și Proof-of-Stake

Pentru a înțelege restaking-ul, este esențial să înțelegem mai întâi conceptul de staking în contextul rețelelor blockchain de tip proof-of-stake (PoS). PoS este o metodă folosită pentru a menține rețelele blockchain sigure și pentru a asigura că tranzacțiile sunt corecte. Fac acest lucru ajungând la consens, ceea ce înseamnă că diferiții participanți la rețea ajung la un acord despre informațiile de pe blockchain. Acest lucru asigură că toată lumea din rețea are aceleași date și este de acord cu ce tranzacții sunt legitime.

În sistemele PoS, validatorii (cunoscuți și ca stakeri) blochează o anumită cantitate de criptomonedă pentru a securiza rețeaua și a participa la procesele de creare și validare de blocuri. Această criptomonedă blocată, sau staked, acționează ca un colateral, asigurând că validatorii acționează în interesul rețelei. Comportamentul necorespunzător al unui validator poate duce la confiscarea unei părți din activele lor staked, cunoscută în mod obișnuit ca slashing.

Staking-ul joacă un rol crucial în menținerea securității și integrității rețelelor PoS. Cu cât este mai mare cantitatea de criptomonedă staked, cu atât mai sigură devine rețeaua. Validatorii câștigă recompense pentru participarea lor, de obicei sub formă de dobândă la activele lor staked.

Staking-ul tradițional are limitări, în principal faptul că activele staked sunt blocate într-un singur protocol și nu pot fi folosite în altă parte.

Ce este Restaking-ul?

Restaking-ul permite validatorilor să redirecționeze criptomoneda lor staked în mai multe servicii bazate pe PoS simultan. Aceasta înseamnă că aceleași active staked pot securiza mai multe platforme, extinzându-le utilitatea și potențialul de recompensă. Conceptul de restaking abordează două limitări ale staking-ului tradițional:

1. Generare Limitată de Recompense: Validatorii pot genera multiple fluxuri de venit prin redirecționarea activelor lor staked în mai multe protocoale.
2. Securitate Rețea Partajată: Blockchain-urile mari și mature pot extinde securitatea lor robustă la rețele și servicii care abia încep. Aceasta poate îmbunătăți și securitatea generală a rețelelor blockchain.

Restaking-ul permite participanților să securizeze servicii suplimentare, cum ar fi rețelele de oracol, straturile de disponibilitate a datelor și podurile blockchain.

Tipuri de Restaking

Restaking-ul poate fi categorisit în două tipuri: restaking nativ și restaking lichid. Majoritatea oamenilor vor folosi probabil restaking lichid, deoarece restaking-ul nativ necesită expertiză în operarea propriului validator.

1. Restaking Nativ: Utilizatorii avansați cu expertiză în operarea propriului validator pot folosi restaking-ul nativ. Validatorii care participă la restaking-ul nativ trebuie să adopte software suplimentar specific rețelei sau serviciului de restaking, permițându-le să ofere în siguranță activele lor staked în cadrul ecosistemului de restaking.
2. Restaking Lichid: Acest tip de restaking utilizează Token-uri de Staking Lichid (LST-uri), cum ar fi Lido (STETH). Utilizatorii își depun pur și simplu LST-urile în platformele de restaking lichid, cum ar fi Puffer, Ether.Fi și Renzo, care se ocupă de complexitatea configurării și gestionării serviciului. Aceste platforme de restaking lichid oferă utilizatorilor token-uri de restaking lichid (LRT-uri) care pot acumula dobândă și pot fi tranzacționate pentru randament suplimentar.

Cum Funcționează Restaking-ul

Atât în restaking-ul nativ, cât și în cel lichid, ideea de bază este de a maximiza utilizarea activelor staked prin securizarea mai multor protocoale simultan. Restaking-ul nativ necesită operarea unui nod de validare și rularea de software suplimentar, în timp ce restaking-ul lichid utilizează token-uri de staking lichid pentru a oferi o modalitate mai flexibilă și accesibilă pentru utilizatori de a participa la restaking.

Restaking Nativ

Restaking-ul nativ pe platforme precum EigenLayer este destinat în primul rând utilizatorilor care își operează propriul validator. Iată cum funcționează restaking-ul nativ:

1. Cerința Nodului de Validare: Pentru a participa la restaking-ul nativ, utilizatorii trebuie să opereze un nod de validare pentru blockchain-ul PoS specific. Aceasta implică staking-ul criptomonedei native pentru a securiza rețeaua.
2. Contracte Smart și Gestionarea Activelor: Restaking-ul nativ utilizează un set de contracte smart sau protocoale care gestionează activele staked sub nodul unui validator. Aceste contracte asigură că activele staked sunt securizate și gestionate corespunzător.
3. Software Suplimentar pentru Nod: Validatorii care doresc să se angajeze în restaking-ul nativ trebuie să descarce și să ruleze software suplimentar necesar pentru rețeaua sau serviciul de restaking. Acest software se integrează cu configurația existentă a validatorului.
4. Acceptarea Termenilor de Restaking: Validatorii trebuie să fie de acord cu termenii programului de restaking, care include condiții suplimentare de slashing.
5. Securizarea Protocoalelor: Prin participarea la restaking-ul nativ, validatorii pot redirecționa activele lor staked pentru a securiza mai multe rețele sau servicii simultan. Acestea pot include straturi de disponibilitate a datelor, mașini virtuale noi și rețele de oracol.
6. Câștigarea de Recompense Suplimentare: Validatorii câștigă recompense suplimentare bazate pe numărul de protocoale suplimentare pe care le ajută să le securizeze. Recompensele sunt proporționale cu nivelul de participare și protocoalele validate.

Restaking Lichid

Restaking-ul lichid implică utilizarea token-urilor de staking lichid (LST-uri), care reprezintă active staked și pot fi utilizate mai departe în protocoalele de restaking. Iată cum funcționează restaking-ul lichid:

1. Staking cu un Validator: Utilizatorii își stakează inițial activele (de exemplu, criptomoneda nativă a blockchain-ului PoS) cu un validator prin protocoalele de staking lichid. În schimb, primesc token-uri de staking lichid (LST-uri) care reprezintă stake-ul lor cu validatorul.
2. Primirea de LST-uri: LST-urile acționează ca o reprezentare a activelor staked, permițând utilizatorilor să păstreze lichiditatea în timp ce activele lor sunt staked. Aceste token-uri pot fi transferate, tranzacționate sau utilizate în alte protocoale.
3. Staking LST-uri pe Protocoale de Restaking: Utilizatorii pot apoi să stakeze LST-urile lor pe un protocol de restaking lichid. Acest proces implică depunerea LST-urilor în contractele smart ale protocolului de restaking lichid.
4. Explorarea Serviciilor Validated Actively (AVS): Odată ce LST-urile sunt staked pe protocolul de restaking, utilizatorii pot explora rețelele și serviciile disponibile, numite AVS-uri în Eigenlayer, pentru a-și restake token-urile. Aceste rețele și servicii pot achiziționa infrastructură de securitate prin procesul de restaking.
5. Câștigarea de Recompense Suplimentare: Similar cu restaking-ul nativ, utilizatorii care participă la restaking-ul lichid pot câștiga recompense suplimentare prin securizarea mai multor protocoale. Recompensele sunt distribuite pe baza numărului de protocoale și a extinderii participării.
6. Serviciu Opt-in cu Condiții Suplimentare de Slashing: Exact ca în restaking-ul nativ, utilizatorii trebuie să accepte condițiile suplimentare de slashing stabilite de fiecare rețea și serviciu. Aceste condiții sunt concepute pentru a încuraja comportamentul corespunzător și a proteja securitatea rețelei sau serviciului.

Avantajele Restaking-ului

Restaking-ul oferă mai multe beneficii validatorilor și ecosistemului blockchain mai larg:

1. Flexibilitate Sporită: Validatorii pot utiliza activele staked în diverse activități financiare fără a fi nevoie să le scoată din stake, oferind acces la lichiditate în timp ce mențin potențialul de recompense.
2. Potențial de Recompense Îmbunătățit: Prin redirecționarea activelor staked în mai multe protocoale, validatorii pot genera multiple fluxuri de venit.
3. Securitate Scalabilă: Restaking-ul permite protocoalelor să își scaleze securitatea în mod flexibil pe baza cerințelor rețelei, oferind o abordare eficientă din punct de vedere al costurilor pentru scalarea securității rețelei.
4. Securitate Îmbunătățită pentru Protocoale Noi: Protocoalele noi și în dezvoltare pot accesa un set mare de validatori de la început, întărindu-și semnificativ securitatea.

Dezavantaje și Riscuri ale Restaking-ului

Deși restaking-ul oferă numeroase avantaje, prezintă și câteva riscuri și provocări:

1. Risc de Centralizare: Validatorii care oferă APY-uri mai mari prin serviciile de restaking pot atrage mai multe delegări, ceea ce poate duce la centralizarea stake-ului și pierderea neutralității.
2. Risc de Slashing Compus: Restaking-ul introduce condiții suplimentare de slashing. Validatorii riscă pierderi semnificative dacă încalcă aceste condiții, deoarece fiecare protocol impune condiții diferite de slashing.
3. Vulnerabilități ale Contractelor Smart: Contractele smart utilizate în protocoalele de restaking pot conține erori sau vulnerabilități care ar putea duce la pierderi financiare sau exploatare.
4. Risc de Contraparte: Validatorii trebuie să aibă încredere în operatorii terți pentru a-și gestiona activele staked. Dacă acești operatori nu respectă condițiile rețelei, validatorii ar putea confrunta penalizări de slashing.

Exemple de Protocoale de Restaking

EigenLayer este un exemplu proeminent de protocol de restaking pe Ethereum. Alte protocoale de restaking în dezvoltare timpurie includ:

• Picasso pe Solana
• Octopus 2.0 pe Near

Următorii Pași pentru Restaking

Restaking-ul abordează limitări cheie în modelul tradițional de staking. Această inovație extinde potențialul de recompense pentru validatori și îmbunătățește securitatea rețelei prin agregarea resurselor și partajarea acestora pe diferite platforme.

Pe măsură ce restaking-ul continuă să evolueze, este probabil să joace un rol crucial în viitorul securității blockchain și al finanțelor descentralizate, în ciuda riscurilor și provocărilor inerente.