Ce este restaking?

Restaking-ul permite validatorilor să utilizeze criptomoneda mizată pe mai multe protocoale simultan, sporind potențialul de recompensă și îmbunătățind securitatea și scalabilitatea în cadrul ecosistemului blockchain. Acest articol oferă o prezentare generală a restaking-ului, acoperind legătura sa cu staking-ul și proof-of-stake (PoS), mecanica restaking-ului, tipurile de restaking și avantajele, dezavantajele și riscurile asociate.

Utilizați aplicația Bitcoin.com Wallet multichain, de încredere pentru milioane de utilizatori, pentru a trimite, primi, cumpăra, vinde, tranzacționa, utiliza și gestiona în siguranță și cu ușurință Bitcoin (BTC), Bitcoin Cash (BCH), Ether (ETH) și cele mai populare criptomonede, inclusiv token-uri ERC-20 pe Ethereum, Polygon, Avalanche și BNB Smart Chain. Puteți folosi aplicația Bitcoin.com Wallet pentru a interacționa în siguranță cu protocoalele de restaking.

Ce Este Restaking-ul?

Un fenomen comun în lumea în continuă evoluție a tehnologiei blockchain este dezvoltarea de noi mecanisme și protocoale care îmbunătățesc eficiența și securitatea proiectelor cripto existente și viitoare. Când proiectele care folosesc aceste noi mecanisme sau protocoale au succes, întregul ecosistem cripto beneficiază, nu doar proiectele individuale. Un astfel de mecanism inovator este restaking-ul, utilizarea activelor blockchain pentru a securiza alte aplicații.

Conceptul de restaking introduce o modalitate revoluționară pentru oameni de a-și utiliza criptomoneda staked în diverse protocoale simultan. Acest lucru nu doar că sporește potențialul de recompensă, ci îmbunătățește semnificativ și securitatea și scalabilitatea rețelelor blockchain, beneficiind întregul ecosistem cripto.

Staking și Proof-of-Stake

Pentru a înțelege restaking-ul, este esențial să înțelegem mai întâi conceptul de staking în contextul rețelelor blockchain proof-of-stake (PoS). PoS este o metodă folosită pentru a menține rețelele blockchain sigure și a asigura că tranzacțiile sunt corecte. Fac acest lucru ajungând la consens, ceea ce înseamnă că diverșii participanți la rețea ajung la un acord cu privire la informațiile de pe blockchain. Acest lucru asigură că toată lumea din rețea are aceleași date și este de acord cu tranzacțiile legitime.

În sistemele PoS, validatorii (cunoscuți și ca stakers) blochează o anumită cantitate de criptomonede pentru a securiza rețeaua și a participa la procesele de creare și validare a blocurilor. Această criptomonedă blocată, sau staked, acționează ca o garanție, asigurând că validatorii acționează în interesul rețelei. Comportamentul nepotrivit al unui validator poate duce la confiscarea unei părți din activele lor staked, cunoscută de obicei ca slashing.

Staking-ul joacă un rol crucial în menținerea securității și integrității rețelelor PoS. Cu cât cantitatea de criptomonedă staked este mai mare, cu atât rețeaua devine mai sigură. Validatorii câștigă recompense pentru participarea lor, de obicei sub formă de dobândă la activele lor staked.

Staking-ul tradițional are limitări, în principal aceea că activele staked sunt blocate într-un singur protocol și nu pot fi utilizate în altă parte.

Ce este Restaking-ul?

Restaking-ul permite validatorilor să-și redeploieze criptomoneda staked pe mai multe servicii bazate pe PoS simultan. Acest lucru înseamnă că aceleași active staked pot securiza mai multe platforme, extinzându-le utilitatea și potențialul de recompense. Conceptul de restaking abordează două limitări ale staking-ului tradițional:

1. Generarea Limitată de Recompense: Validatorii pot genera mai multe fluxuri de venit prin redeploiarea activelor lor staked pe mai multe protocoale.
2. Securitate Rețea Partajată: Blockchain-urile mari și mature își pot extinde securitatea robustă către rețele și servicii care sunt abia la început. Acest lucru poate îmbunătăți, de asemenea, securitatea generală a rețelelor blockchain.

Restaking-ul le permite participanților să securizeze servicii suplimentare, cum ar fi rețelele de oracole, straturile de disponibilitate a datelor și punțile blockchain.

Tipuri de Restaking

Restaking-ul poate fi categorisit în două tipuri: restaking nativ și restaking lichid. Majoritatea oamenilor vor folosi probabil restaking-ul lichid, deoarece restaking-ul nativ necesită expertiză în operarea propriului validator.

1. Restaking Nativ: Utilizatorii avansați cu expertiză în operarea propriului validator pot folosi restaking-ul nativ. Validatorii care participă la restaking-ul nativ trebuie să adopte software de nod suplimentar specific rețelei sau serviciului de restaking, permițându-le să ofere în siguranță activele lor staked în ecosistemul de restaking.
2. Restaking Lichid: Acest tip de restaking folosește Token-uri de Staking Lichide (LST) cum ar fi Lido (STETH). Utilizatorii își depun pur și simplu LST-urile în platforme de restaking lichid, cum ar fi Puffer, Ether.Fi și Renzo, care se ocupă de complexitatea configurării și gestionării serviciului. Aceste platforme de restaking lichid oferă utilizatorilor token-uri de restaking lichid (LRT) care pot acumula dobândă și pot fi tranzacționate pentru randamente suplimentare.

Cum Funcționează Restaking-ul

Atât în restaking-ul nativ, cât și în cel lichid, ideea de bază este de a maximiza utilizarea activelor staked prin securizarea mai multor protocoale simultan. Restaking-ul nativ necesită operarea unui nod validator și rularea unui software suplimentar, în timp ce restaking-ul lichid utilizează token-uri de staking lichid pentru a oferi o modalitate mai flexibilă și accesibilă pentru utilizatori de a participa la restaking.

Restaking Nativ

Restaking-ul nativ pe platforme precum EigenLayer este destinat în principal utilizatorilor care își operează propriul validator. Iată cum funcționează restaking-ul nativ:

1. Cerința Nodului Validator: Pentru a participa la restaking-ul nativ, utilizatorii trebuie să opereze un nod validator pentru blockchain-ul PoS specific. Acest lucru implică staking-ul criptomonedei native pentru a securiza rețeaua.
2. Contracte Inteligente și Gestionarea Activelor: Restaking-ul nativ utilizează un set de contracte inteligente sau protocoale care gestionează activele staked sub nodul unui validator. Aceste contracte asigură că activele staked sunt securizate și gestionate corespunzător.
3. Software de Nod Suplimentar: Validatorii care doresc să se angajeze în restaking-ul nativ trebuie să descarce și să ruleze software de nod suplimentar necesar pentru rețeaua sau serviciul de restaking. Acest software se integrează cu configurarea existentă a validatorului.
4. Acceptarea Termenilor de Restaking: Validatorii trebuie să fie de acord cu termenii programului de restaking, care includ condiții suplimentare de slashing.
5. Securizarea Protocoalelor: Participând la restaking-ul nativ, validatorii își pot redeploia activele staked pentru a securiza mai multe rețele sau servicii simultan. Acestea pot include straturi de disponibilitate a datelor, noi mașini virtuale și rețele de oracole.
6. Câștigarea de Recompense Suplimentare: Validatorii câștigă recompense suplimentare pe baza numărului de protocoale suplimentare pe care le ajută să le securizeze. Recompensele sunt proporționale cu nivelul de participare și protocoalele validate.

Restaking Lichid

Restaking-ul lichid implică utilizarea token-urilor de staking lichid (LST), care reprezintă activele staked și pot fi utilizate în continuare în protocoalele de restaking. Iată cum funcționează restaking-ul lichid:

1. Staking cu un Validator: Utilizatorii își stak-uiesc inițial activele (de exemplu, criptomoneda nativă a blockchain-ului PoS) cu un validator prin protocoale de staking lichid. În schimb, primesc token-uri de staking lichid (LST) care reprezintă stake-ul lor cu validatorul.
2. Primirea LST-urilor: LST-urile acționează ca o reprezentare a activelor staked, permițând utilizatorilor să păstreze lichiditate în timp ce activele lor sunt staked. Aceste token-uri pot fi transferate, tranzacționate sau utilizate în alte protocoale.
3. Staking-ul LST-urilor pe Protocoale de Restaking: Utilizatorii își pot stak-ui apoi LST-urile pe un protocol de restaking lichid. Acest proces implică depunerea LST-urilor în contractele inteligente ale protocolului de restaking lichid.
4. Explorarea Serviciilor Validate Activ (AVS): Odată ce LST-urile sunt staked pe protocolul de restaking, utilizatorii pot explora rețelele și serviciile disponibile, numite AVS în EigenLayer, pentru a-și restak-ui token-urile. Aceste rețele și servicii pot achiziționa infrastructură de securitate prin procesul de restaking.
5. Câștigarea de Recompense Suplimentare: Similar cu restaking-ul nativ, utilizatorii care participă la restaking-ul lichid pot câștiga recompense suplimentare prin securizarea mai multor protocoale. Recompensele sunt distribuite pe baza numărului de protocoale și a gradului de participare.
6. Serviciu Opțional cu Condiții Suplimentare de Slashing: La fel ca în restaking-ul nativ, utilizatorii trebuie să accepte condițiile suplimentare de slashing stabilite de fiecare rețea și serviciu. Aceste condiții sunt concepute pentru a încuraja comportamentul corect și a proteja securitatea rețelei sau serviciului.

Avantajele Restaking-ului

Restaking-ul oferă mai multe beneficii validatorilor și ecosistemului blockchain în ansamblu:

1. Flexibilitate Sporită: Validatorii pot utiliza activele staked în diverse activități financiare fără a fi nevoie să le unstake, oferind acces la lichiditate în timp ce mențin potențialul de recompense.
2. Potențial de Recompense Îmbunătățit: Prin redeploiarea activelor staked pe mai multe protocoale, validatorii pot genera mai multe fluxuri de venit.
3. Securitate Scalabilă: Restaking-ul permite protocoalelor să-și scaleze securitatea flexibil în funcție de cerințele rețelei, oferind o abordare rentabilă pentru scalarea securității rețelei.
4. Securitate Îmbunătățită pentru Protocoale Noi: Protocoalele noi și în dezvoltare pot accesa un set larg de validatori de la început, întărindu-și semnificativ securitatea.

Dezavantajele și Riscurile Restaking-ului

Deși restaking-ul oferă numeroase avantaje, prezintă și câteva riscuri și provocări:

1. Risc de Centralizare: Validatorii care oferă rate anuale procentuale (APY) mai mari prin serviciile de restaking pot atrage mai multe delegări, ceea ce poate duce la centralizarea stake-ului și pierderea neutralității.
2. Risc de Slashing Compus: Restaking-ul introduce condiții suplimentare de slashing. Validatorii riscă pierderi semnificative dacă încalcă aceste condiții, deoarece fiecare protocol impune termeni diferiți de slashing.
3. Vulnerabilități ale Contractelor Inteligente: Contractele inteligente utilizate în protocoalele de restaking pot conține erori sau vulnerabilități care ar putea duce la pierderi financiare sau exploatare.
4. Risc de Contraparte: Validatorii trebuie să aibă încredere în operatorii terți pentru a-și gestiona activele staked. Dacă acești operatori nu respectă condițiile rețelei, validatorii ar putea fi supuși penalităților de slashing.

Exemple de Protocoale de Restaking

EigenLayer este un exemplu proeminent de protocol de restaking pe Ethereum. Alte protocoale de restaking în dezvoltare timpurie includ:

• Picasso pe Solana
• Octopus 2.0 pe Near

Următorii Pași pentru Restaking

Restaking-ul abordează limitările cheie ale modelului de staking tradițional. Această inovație extinde potențialul de recompense pentru validatori și, de asemenea, îmbunătățește securitatea rețelei prin agregarea resurselor și partajarea lor pe diferite platforme.

Pe măsură ce restaking-ul continuă să evolueze, este probabil să joace un rol crucial în viitorul securității blockchain și al finanțelor descentralizate, în ciuda riscurilor și provocărilor inerente.