
Definiția originală a staking-ului descrie un proces de menținere a funcționării unei rețele blockchain. Oamenii participă la validarea tranzacțiilor pe o rețea blockchain prin deținerea și blocarea unei anumite cantități din criptomoneda acelei rețele blockchain într-un portofel. În schimb, primesc o recompensă. De-a lungul timpului, acest caz de utilizare restrâns s-a extins într-o definiție mai generală pentru a descrie momentul în care oamenii blochează o criptomonedă sau un activ digital în schimbul unei recompense în timp.
Staking-ul de criptomonede a evoluat ca răspuns la provocările întâmpinate de mecanismul inițial de consens, Proof of Work (PoW), care a fost introdus de Bitcoin. Să parcurgem progresia istorică care a dus la conceptul de staking.
Proof of Work și Provocările Sale
Conceptul de criptomonede a fost adus la viață pentru prima dată de Bitcoin, imaginat de o entitate (sau individ) cunoscută sub numele de Satoshi Nakamoto. Rețeaua Bitcoin se bazează pe un mecanism de consens numit Proof of Work (PoW) pentru a valida tranzacțiile și a adăuga blocuri noi în blockchain. În PoW, minerii concurează între ei pentru a rezolva probleme matematice complexe, iar primul care rezolvă problema are oportunitatea de a adăuga următorul bloc în blockchain și de a primi o recompensă în Bitcoin.
Cu toate acestea, PoW se confruntă cu mai multe provocări. Este consumatoare de energie, deoarece necesită multă putere de calcul pentru a rezolva puzzle-urile. În plus, PoW nu poate gestiona multe tranzacții pe secundă, limitând debitul rețelei.
Introducerea Proof of Stake
Ca răspuns la aceste probleme, a fost propus un nou mecanism de consens, Proof of Stake (PoS). Ideea a fost introdusă pentru prima dată într-o postare pe forumul Bitcointalk din 2011 de un utilizator numit QuantumMechanic.
Spre deosebire de PoW, PoS selectează validatori pentru a adăuga blocuri noi în blockchain pe baza numărului de monede pe care le dețin și sunt dispuși să le "stakeze" ca garanție. Acest lucru elimină necesitatea puterii de calcul ca factor decisiv, făcându-l mai puțin consumator de energie și potențial mai descentralizat.
Evoluția Staking-ului
Prima criptomonedă care a implementat PoS a fost Peercoin, lansată în 2012. Inovația Peercoin a fost utilizarea PoS pentru a crea monede noi, complementând mecanismul său PoW, care a fost folosit pentru procesarea tranzacțiilor. Acest sistem hibrid a avut ca scop găsirea unui echilibru între securitatea oferită de PoW și eficiența energetică oferită de PoS.
Ideea de staking a evoluat odată cu anunțul Ethereum din 2014 privind planurile sale de a trece de la PoW la PoS prin actualizarea Ethereum 2.0, cunoscută și sub numele de Serenity. Acest lucru a adus conceptul de staking în prim-plan, deoarece Ethereum este unul dintre cele mai mari proiecte de criptomonede.
Alte blockchain-uri precum Tezos, Cardano și Polkadot au adoptat, de asemenea, PoS, popularizând și mai mult ideea de staking. Aceste proiecte au introdus și conceptul de delegare a mizei, permițând utilizatorilor să-și delege puterea de staking către validatori, facilitând participarea utilizatorilor obișnuiți la staking fără a avea nevoie de cunoștințe tehnice sau cantități mari de criptomonedă.
Practici Moderne de Staking
Astăzi, staking-ul a devenit o parte majoră a industriei criptomonedelor. Bursele centralizate de criptomonede au început chiar să ofere servicii de staking centralizate utilizatorilor lor - o mișcare care pare să submineze natura descentralizată pentru care a fost creat staking-ul inițial. În plus, staking-ul a devenit integral pentru protocoalele de finanțe descentralizate (DeFi), unde este folosit pentru a securiza rețelele, a valida tranzacțiile, a vota asupra deciziilor de guvernanță și a crește proiecte noi de la zero.
Staking-ul lichid este o dezvoltare relativ nouă în lumea criptomonedelor care încearcă să abordeze unul dintre principalele dezavantaje ale staking-ului, care este ilichiditatea activelor staked.
Când un utilizator își staked criptomonedele într-o rețea PoS, activele staked sunt adesea blocate într-un contract inteligent pentru o perioadă de timp stabilită, timp în care activele nu pot fi vândute sau tranzacționate. Acest lucru poate fi incomod pentru cei care fac staking, mai ales în condiții de piață volatile.
Staking-ul lichid abordează această problemă prin emiterea de token-uri, adesea numite derivate de staking sau token-uri de staking lichid, care reprezintă deținerea activelor staked. Aceste token-uri pot fi liber tranzacționate, vândute sau folosite ca garanție în alte aplicații DeFi, în timp ce activele subiacente rămân staked în rețea.
Iată o prezentare generală de bază a modului în care funcționează de obicei procesul:
Câteva exemple de platforme care oferă servicii de staking lichid sunt Lido, care oferă staking lichid pentru Ethereum 2.0, și Stafi, o platformă dedicată pentru derivate de staking.
Staking-ul oferă o serie de avantaje distincte, dar vine și cu o parte echitabilă de dezavantaje. Iată câteva puncte cheie de luat în considerare.
Avantajele Staking-ului de Criptomonede
Dezavantajele Staking-ului de Criptomonede
Procesul de staking poate varia între diferite proiecte, dar pașii generali implică de obicei următoarele:
Pentru un exemplu specific, învață cum să faci staking cu token-ul VERSE folosind aplicația Wallet Bitcoin.com în videoclipul de mai jos. Poți afla totul despre staking-ul VERSE aici.


Află ce este un token și cum diferă de criptomonedă.

APY înseamnă randament procentual anual. Este o modalitate de a calcula dobânda c âștigată dintr-o investiție, care include efectele dobânzii compuse.
Citește acest articol →
APY înseamnă randament procentual anual. Este o modalitate de a calcula dobânda câștigată dintr-o investiție, care include efectele dobânzii compuse.

Lichiditatea are mai multe semnificații ușor diferite, dar interconectate. În contextul criptomonedelor, lichiditatea se referă cel mai adesea la lichiditatea financiară și la lichiditatea pieței.
Citește acest articol →
Lichiditatea are mai multe semnificații ușor diferite, dar interconectate. În contextul criptomonedelor, lichiditatea se referă cel mai adesea la lichiditatea financiară și la lichiditatea pieței.

Un pool de lichiditate este o colecție de criptoactive care ajută la facilitarea tranzacțiilor financiare mai eficiente, cum ar fi schimbul, împrumutul și obținerea de randament.
Citește acest articol →
Un pool de lichiditate este o colecție de criptoactive care ajută la facilitarea tranzacțiilor financiare mai eficiente, cum ar fi schimbul, împrumutul și obținerea de randament.
Rămâi în fruntea criptomonedelor cu buletinul nostru informativ săptămânal care îți oferă informațiile care contează cel mai mult.
Știri săptămânale despre crypto, selectate pentru tine
Informații aplicabile și sfaturi educaționale
Actualizări despre produsele care alimentează libertatea economică
Fără spam. Dezabonare oricând.



Peste portofele create până acum
Tot ce ai nevoie pentru a cumpăra, vinde, tranzacționa și investi în Bitcoin și criptomonedele tale în siguranță.

© 2025 Saint Bitts LLC Bitcoin.com. Toate drepturile rezervate.