
Definiția originală a staking-ului descrie un proces de menținere a funcționării unei rețele blockchain. Oamenii participă la validarea tranzacțiilor pe o rețea blockchain prin deținerea și blocarea unei anumite cantități din criptomoneda acelei blockchain într-un portofel. În schimbul acestui lucru, ei primesc o recompensă. De-a lungul timpului, acest caz de utilizare restrâns s-a extins într-o definiție mai generală pentru a descrie momentul în care oamenii blochează o criptomonedă sau un activ digital în schimbul unei recompense în timp.
Staking-ul de criptomonede a evoluat ca un răspuns la provocările întâmpinate de mecanismul original de consens, Dovada Muncii (PoW), care a fost introdus de Bitcoin. Să parcurgem progresia istorică care a condus la conceptul de staking.
Dovada Muncii și Provocările Sale
Conceptul de criptomonede a fost adus la viață pentru prima dată de Bitcoin, conceput de o entitate (sau individ) cunoscută sub numele de Satoshi Nakamoto. Rețeaua Bitcoin se bazează pe un mecanism de consens numit Dovada Muncii (PoW) pentru a valida tranzacțiile și a adăuga blocuri noi pe blockchain. În PoW, minerii concurează între ei pentru a rezolva probleme matematice complexe, iar primul care rezolvă problema are oportunitatea de a adăuga următorul bloc pe blockchain și de a primi o recompensă în Bitcoin.
Cu toate acestea, PoW se confruntă cu mai multe provocări. Este intensiv din punct de vedere energetic, deoarece necesită multă putere computațională pentru a rezolva puzzle-urile. În plus, PoW nu poate gestiona multe tranzacții pe secundă, limitând capacitatea rețelei.
Introducerea Dovada Mizei
Ca răspuns la aceste probleme, a fost propus un nou mecanism de consens, Dovada Mizei (PoS). Ideea a fost introdusă pentru prima dată într-o postare pe forumul Bitcointalk din 2011 de un utilizator numit QuantumMechanic.
Spre deosebire de PoW, PoS selectează validatori pentru a adăuga noi blocuri pe blockchain pe baza numărului de monede pe care le dețin și sunt dispuși să le "parieze" ca garanție. Acest lucru elimină necesitatea puterii computaționale ca factor decisiv, făcându-l mai puțin intensiv din punct de vedere energetic și potențial mai descentralizat.
Evoluția Staking-ului
Prima criptomonedă care a implementat PoS a fost Peercoin, lansată în 2012. Inovația Peercoin a fost utilizarea PoS pentru emisia de monede noi, completând mecanismul său PoW, care era folosit pentru procesarea tranzacțiilor. Acest sistem hibrid a avut ca scop găsirea unui echilibru între securitatea PoW și eficiența energetică a PoS.
Ideea de staking a evoluat odată cu anunțul Ethereum din 2014 despre planurile sale de a trece de la PoW la PoS prin upgrade-ul Ethereum 2.0, cunoscut și sub numele de Serenity. Acest lucru a adus conceptul de staking în lumina reflectoarelor, deoarece Ethereum este unul dintre cele mai mari proiecte de criptomonede.
Alte blockchain-uri precum Tezos, Cardano și Polkadot au adoptat și ele PoS, popularizând și mai mult ideea de staking. Aceste proiecte au introdus, de asemenea, conceptul de delegare a mizelor, permițând utilizatorilor să-și delege puterea de staking către validatori, făcându-l mai ușor pentru utilizatorii obișnuiți să participe la staking fără a avea nevoie de cunoștințe tehnice sau cantități mari de criptomonede.
Practici Moderne de Staking
Astăzi, staking-ul a devenit o parte majoră a industriei criptomonedelor. Bursele criptografice centralizate au intrat chiar în acțiune, oferind servicii de staking centralizate utilizatorilor lor - o mișcare care pare să submineze natura descentralizată pentru care staking-ul a fost creat inițial. În plus, staking-ul a devenit o parte integrantă a protocoalelor de Finanțe Descentralizate (DeFi), unde este folosit pentru a securiza rețele, a valida tranzacții, a vota asupra deciziilor de guvernanță și a crește noi proiecte de la zero.
Staking-ul lichid este o dezvoltare relativ nouă în lumea criptomonedelor care încearcă să abordeze unul dintre principalele dezavantaje ale staking-ului, și anume ilichiditatea activelor mizate.
Când un utilizator mizează criptomonedele sale într-o rețea PoS, activele mizate sunt adesea blocate într-un contract inteligent pentru o perioadă de timp stabilită, timp în care activele nu pot fi vândute sau tranzacționate. Acest lucru poate fi incomod pentru cei care mizează, mai ales în condiții de piață volatile.
Staking-ul lichid abordează această problemă prin emiterea de token-uri, adesea numite derivate de staking sau token-uri de staking lichid, care reprezintă proprietatea activelor mizate. Aceste token-uri pot fi tranzacționate liber, vândute sau folosite ca garanție în alte aplicații DeFi, în timp ce activele subiacente rămân mizate în rețea.
Iată o prezentare generală de bază a modului în care funcționează de obicei procesul:
Unele exemple de platforme care oferă servicii de staking lichid sunt Lido, care oferă staking lichid pentru Ethereum 2.0, și Stafi, o platformă dedicată pentru derivate de staking.
Staking-ul oferă o serie de avantaje distincte, dar vine și cu o parte de dezavantaje. Iată câteva puncte cheie de luat în considerare.
Avantajele Staking-ului de Crypto
Dezavantajele Staking-ului de Crypto
Procesul de staking poate varia între diferite proiecte, dar pașii generali implică de obicei următoarele:
Pentru un exemplu specific, învață cum să mizezi token-ul VERSE folosind aplicația Bitcoin.com Wallet în videoclipul de mai jos. Poți învăța totul despre staking-ul VERSE aici.


Află ce este un token și cum diferă de criptomonedă.

APY înseamnă randament procentual anual. Este o modalitate de a calcula dobânda câștigată dintr-o investiție, care include efectele dobânzii compuse.
Citește acest articol →
APY înseamnă randament procentual anual. Este o modalitate de a calcula dobânda câștigată dintr-o investiție, care include efectele dobânzii compuse.

Lichiditatea are mai multe semnificații ușor diferite, dar interconectate. În contextul criptomonedelor, lichiditatea se referă cel mai adesea la lichiditatea financiară și la lichiditatea pieței.
Citește acest articol →
Lichiditatea are mai multe semnificații ușor diferite, dar interconectate. În contextul criptomonedelor, lichiditatea se referă cel mai adesea la lichiditatea financiară și la lichiditatea pieței.

Un pool de lichiditate este o colecție de criptoactive care ajută la facilitarea tranzacțiilor financiare mai eficiente, cum ar fi schimbul, împrumutul și obținerea de randament.
Citește acest articol →
Un pool de lichiditate este o colecție de criptoactive care ajută la facilitarea tranzacțiilor financiare mai eficiente, cum ar fi schimbul, împrumutul și obținerea de randament.
Rămâi în fruntea criptomonedelor cu buletinul nostru informativ săptămânal care îți oferă informațiile care contează cel mai mult.
Știri săptămânale despre crypto, selectate pentru tine
Informații aplicabile și sfaturi educaționale
Actualizări despre produsele care alimentează libertatea economică
Fără spam. Dezabonare oricând.



Peste portofele create până acum
Tot ce ai nevoie pentru a cumpăra, vinde, tranzacționa și investi în Bitcoin și criptomonedele tale în siguranță.

© 2025 Saint Bitts LLC Bitcoin.com. All rights reserved